poezii din noul volum ,,Între Îtuneric şi Adânc,,

Re)]ntregirea

s-au închis toate drumurile lumii
şi iată-mă azi
garantată
nu mai am nici o hibă
caenea mea pare perfectă
te mângâie şi te reporneşte
ştie cum să îţi crească
în venele anume desfăcute
îţi tutuie ţipător:
-hei, domnule!
da. tu, domnul acela
cu ochelari şi redingotă
sunt ultima ta şansă
cândva o să îmi piară tot elanul
voi putrezi şi eu în explozii solare
atârnată mirosind a molii
ce mai atâta părere de rău
sunt rezistentă la primejdii
sunt fabricată dintr-un aliaj ştii tu
prea bine care ne leagă
prin ochiul de plastic prin umărul de jad.
arată-mi doar palmele de sânge
aş putea aşa cărunte ca şi pământul
să-ţi slobozesc în ele toţi copiii
reîntregindu-ţi numele şi
al tău neam.

ne pierdem

uneori ne pierdem
în contururi nedefinite.
trenuri de noapte scârţiind
pe liniile morţii,
adăpostim în noi răniţii
cu sufletele amputate
şi totuşi glăsuim
din nepăsare a lupi
cu gurile tulburate.
mărginim zările până
ne desfacem de umbre
ca nişte chiparoşi cu ramurile asfinţite
în seva proaspătă. mocnim.
dezamăgiri cu piepturile aprinse
ne strângem plângăcios
dinapoia pleoapelor
şi amurgim.

zbor întunecat

plină de nuferi
şi de stele de imagini sterpe
străvezii şi totuşi
iată!
alunecare
pe al tău gând
cresc în florile pustiului
ca o îndurare ca o minimă îngăduinţă
simplă înfăţişare în drumul spre mecca
înger de fier
caut rugină zborului din urmă
,,în mintea mea circulă dezamăgiri
mondenităţi cu sânul plin
ne tot scufundă
citim nocturn ziarul
cu ochii gălbejiţi
schimbăm din 4 în 4 ani macazul
şi totuşi ne trezim în locul
în care nimeni n-a gustat din biruinţă.
încremenim statui în timp
cu mâinile de aripă strivite,,.