luni, 29 septembrie 2014

surâsul meu stors

ni s-au adăpat zările
cu nemărginiri imaculate
-cutremur nestins
în trupul oglinzii- şi firea mea pare
mai presus de orice legământ...
surâsul meu stors
cine l-ar mai putea cuprinde
cu pâlpâire de cristalin.şi iată.
merg pe cealaltă parte
fără să te ating,
ca o pentagramă
sfâșiată
ochii tăi calzi
nu se mai sting
-amintire- pururea vie
încătușata în palma unor frunze.
ce slabă. amăgire.
de moarte. într-o zi
strigată o să alerg
pe curbura mâinilor tale
cu arborii crescuți
în umeri coborându-mi
calea prin baierele mintii

duminică, 28 septembrie 2014

haiku

rai de umbre noi
ambrozie cu petale
viaţă de curmal

suplicii



ochi cu pleoapele uscate
îmi descoperă astăzi uitarea
gândesc: am să devin mai bună
şi poate mai suavă
decât catifeaua crinilor regali
alăturându-mă nopții
îngenunchez acoperindu-mă
cu palmele tale mă privesc în
toate oglinzile lumii
torcându-mi iubirile
din lacrimi de soare
până se sfărâmă ziduri
şi ane cu trupuri volatilizate
se ridică desțelenindu-și
rădăcinile cu piepturile străpunse



curând, poezii din noul volum ,, Între Întuneric şi Adânc,, :)

1. curând

să facem provizii de sânge
să facem provizii de ape
căci iată...
o altă cale ni se va deschide
un adevărat mormânt
în colbul pustiei înroşite
să facem provizii
atâta cât cornul mai sună
arată-le palmele şi
rană lor nevindecată
încă
aşa
ca o pecete
ca o proteză hidoasă ca o
ninsoare gata îngălbenită
neamputată şi
lasă-mă pânză
ebree să fiu


2.o, tempora!

aşadar n-am să mai umblu iară
pe unde se destramă pietre
limite n-am să mai pun
până la sfârşit
am să mă las
cuprinsă: ,,lumina nu poate fi decât
un nou labirint,,
şi totuşi
prea târzie
străfulgerare
pe faţa neîncăpătoare a timpului
cerul iradiând
în noi
Adâncul
am încremenit
ca un târziu
în care se prabuşise inima
(şi eu...
şi tu...)
abia îndraznesc
să o mai sting

3.simbioze în ,,m..

iată-mă singură
în casa pustiului
înţelenite îmi sunt oasele
toate şi eu trebăluiesc
fumul cernind.

o, dezamăgire,
coroana ta apoasă,
ochiul meu apăsând
azi o privesc.

am trupul de gumă
şi gură de porţelan. inima doară
îmi e fierbinte şi
îţi închid
pleoapele toate
cu mine eşti
cu mine eşti de la începuturi
pe întâiul şi
cel de pe ,,urmă,,
DRUM.



4.
de-a v-ati ascunselea


m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită
astăzi străluce-tainic veşmânt-

m-am ascuns acolo
în piatra asprită de vânturi-nou legământ-

jocul acesta: ,,de-a v-aţi ascunselea de mine,,
ar trebui să mă scoată mai bună
mai nemiloasă mai tare
ca o unghie-elitră

dar lasă am totuşi semnele de lotuşi
încarnate în inorogi
cu aripi de stâncă
mă învaţă
cum să strig şi
să trăiesc.

 



 

luni, 8 septembrie 2014

poezii din noul volum ,,Între Îtuneric şi Adânc,,

Re)]ntregirea

s-au închis toate drumurile lumii
şi iată-mă azi
garantată
nu mai am nici o hibă
caenea mea pare perfectă
te mângâie şi te reporneşte
ştie cum să îţi crească
în venele anume desfăcute
îţi tutuie ţipător:
-hei, domnule!
da. tu, domnul acela
cu ochelari şi redingotă
sunt ultima ta şansă
cândva o să îmi piară tot elanul
voi putrezi şi eu în explozii solare
atârnată mirosind a molii
ce mai atâta părere de rău
sunt rezistentă la primejdii
sunt fabricată dintr-un aliaj ştii tu
prea bine care ne leagă
prin ochiul de plastic prin umărul de jad.
arată-mi doar palmele de sânge
aş putea aşa cărunte ca şi pământul
să-ţi slobozesc în ele toţi copiii
reîntregindu-ţi numele şi
al tău neam.

ne pierdem

uneori ne pierdem
în contururi nedefinite.
trenuri de noapte scârţiind
pe liniile morţii,
adăpostim în noi răniţii
cu sufletele amputate
şi totuşi glăsuim
din nepăsare a lupi
cu gurile tulburate.
mărginim zările până
ne desfacem de umbre
ca nişte chiparoşi cu ramurile asfinţite
în seva proaspătă. mocnim.
dezamăgiri cu piepturile aprinse
ne strângem plângăcios
dinapoia pleoapelor
şi amurgim.

zbor întunecat

plină de nuferi
şi de stele de imagini sterpe
străvezii şi totuşi
iată!
alunecare
pe al tău gând
cresc în florile pustiului
ca o îndurare ca o minimă îngăduinţă
simplă înfăţişare în drumul spre mecca
înger de fier
caut rugină zborului din urmă
,,în mintea mea circulă dezamăgiri
mondenităţi cu sânul plin
ne tot scufundă
citim nocturn ziarul
cu ochii gălbejiţi
schimbăm din 4 în 4 ani macazul
şi totuşi ne trezim în locul
în care nimeni n-a gustat din biruinţă.
încremenim statui în timp
cu mâinile de aripă strivite,,.