joi, 22 mai 2014

Zgomotul vocii tale ar

 sfâșia umbra cerului
porumbei cu aripă de plumb
ți-ar poposi pe brațe
femeile te-ar adora-statuile
spre dimineață își cer tributul-în
raze luminoase dansuri bătăi din tamburine și
urma unghiei tale ascuțite de oțel
desenând de-a lungul sau
de-a latul pielii mele
îmbrățișările de-o noapte

și totuși eu stau 
aici nu mai visez ținuturi 
însorite nu te mai strig

ecoul îmi ruginește umbra mă amuțește
pentru încă o bătaie de o noapte/zi
sunt regina valurilor deșarte
cu mâinile mele țesute-n miile de noduri cu
umerii mei grotești
limba elastică ochii fără de sfârșit
-aceeași haină de reptilă
din zgomotul infernal
al vrăjii care ne aseamănă

mi-o răscroiesc-

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu