sâmbătă, 31 mai 2014

Asaf Avidan - Weak (live in Caesarea, Israel June 22 2013)

vineri, 30 mai 2014

ars poetica

mi se îngăduie să trec
prin râuri de iluzii
,,născut, iar, nu făcut,,
captiv pe un țărm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acel miracol
încă ridică pleoapa
în care n-ar mai crede
Nimeni
înaintează sufletul cu mâinile
legat de un perete
trupul meu cald
anume
jertfă
atârnând

joi, 29 mai 2014

deasupra mării



am un ochi cusut în ceafă
așa cum îi stă bine
unui vultur la amiază
mă cobor pe aripile
mele înnegrite strângându-mi
împrejur aceeași rochie de muselină
pășesc pe clape ruginite.

Prietene, privește!

,,am ochiul tău de vultur,
prea(crescut
în pieptu-mi ipotetic,
și la răspântii
îi caut locul
printre stele,,.

miercuri, 28 mai 2014

trec nopți




nemăsurate apusuri
îmi cresc și descresc
pe sub gene
cu pumnii ascuţiţi şi
lutul acela numit vietate
îmi numără paşii
cu arcul trăgând
în forme de inimi trec nopţile mele
încercănate cu mâinile pâlnie/ păsări de pradă
strigând în urmele drepte
cineva m-ar putea răni și lutul acela izgonit
turnându-se-n tine cine l-ar mai putea recunoaşte
rezemat -umăr dat porţii- nechemată
a mea iubire îl va urî
dar vino şi mestecă pâinea ta nefiartă
în palma cea crudă
o frunză de umbră îl va și trezi

luni, 26 mai 2014

hunting

cu ochi de pisica bolnavă
mă privesc
desprinzându-mă
din umbră
colegii mei
îmi vânează căderile
suntem ,,care pe care,,
imitând sunetele nopții
la câte un pian cu clape ruginite
( punem copiilor câte un curcubeu)
în buzunar
profa de chimie
își roade unghiile îngelate
aruncă un deget foarte sus  așa
din încarnat spre descărnat
cu privirea ei furibundă bine fixată
suntem desprinși
din aceeași așteptare
și totuși sfârșitul pândei
încă n-a venit
ghearele mele
se înfruptă
din gheară de pisică
eterna scară îmi toarce
degete din sârmă
femeia însemnează
pe asfalt: tristețe
alăptându-și pruncii
tresare geometric
i-așa o iluzie simplă
de-o clipă
a cheilor răsucite
și peste flori
nemuritoare
cad gloanțe de argint

peregrinările mele




se vor frânge
într-o tranziție post
revoluționară
oameni cu tălpile din fier
îmi vor acoperi grumazul și
eu am să mă strâng
ca un melc în
cochilia lui umedă
ochi
sărutându-mi
fruntea până mă vor
adormi
în umbrele cărnoase
poate îmi aduci Tu
seva frunzelor curate
care-au uitat să mă
locuiască

duminică, 25 mai 2014

uneori trăiesc sublimul


ca pe un sentiment
al abisului
mă simt
vioară
planând
pe deasupra râului
de fluturi
mă îngrop adânc
între întuneric și lumini
cât mai adânc
strivindu-mă
în spumă de petale
și-apoi sap
iară și iară
sap
înălțându-mă
zilnic


sâmbătă, 24 mai 2014

poems by dorina neculce

Literary CV: Dorina Neculce – Romanian writer, from the city Botosani-live in city Iasi.


    Member of the ‘Junimea 90’ Cultural Society- Iasi,
    Member of the Literary Circle ‘Junimea 90’ – Iasi,
    Former coordinator of the Literary Circle Friendship Universe – Iasi,
    Literary debut at Tatarasi Atheneum from Iasi, 2009 – collective volume – with the group ‘Wandered angels’, All Publishing, Iasi, 2009;
    Publication: poetry: The world from the mirror, Pim Publishing – Iasi, 2010; My gothic smile, Pim Publishing – Iasi, 2011: Solitaire flight, Pim Publishing – Iasi, 2012; Old trails, Pim Publishing – Iasi, 2012; At the end of silence , Pim Publishing – Iasi, 2012; Contraria (lyrical dialogues with Rameel), Pim Publishing – Iasi, 2012; Vade mecum (6 contemporary poets), Winter (6 authors), Pim Publishing – Iasi, 2012; Insignia (volume published by the literary site Casa Gandului, 2010); Lyrical meridians, 100 contemporary poets, Armonii culturale Publishing, 2012; prose: If I could get through time, Pim Publishing – Iasi, 2010: poetry: Eyelids flounder – Pim Publishing, Iasi, 2012.
    Literary awards: 3rd prize – awarded by the Literary Magazine ‘Noi, Nu’, from Cluj – December 2011.
    Poetry Contest 2nd prize – haiku- February 2010, organized by the Association Universul Prieteniei – Iasi.
    It is on the anvil and it is going to be published in 2013, a new Trilogy of gothic poetry, ‘Gothic solitude’.

cassandra’s cry
translate by prof. Oana Nechita


1.as a dishevelled cassandra
I spin the last distaff
sitting at the shadow of the cross gluing up
sweetened poems on the face
of the bronze shadows.


2.knower of silent colours
you will come
dressed in the shirt of the thoughts
of iron


3.as a dishevelled cassandra
from fogs and smoke I
will pour the cold
in bones
as if
the glances of the bowmen will pour
atriped from
the white marble breaking down
the springs in eyes until
the last scream.


4.is as if
I still could live
deep in an
unseen window
baroque sound sat
step over step
time over another time
free sclave sucking up
the clay of it’s own
grave.


let’s go mashenka


I call her don’t hide yourself
this bowed woman won’t stop
she’ll cry anyway and she’ll still cry
you have to get out the buildings
without windows
can melt you down
...........................................................
mashenka is the metal girl
of a dwarf family
her thoughts – knotted stitch- feed all the roses
(this will help us maybe
only this will help us)
when everything is lost
when the trees strip us of the shadows I hear
the beating of your heart as some rebel chord and
I can see my mother herself locked
in a rose she is holding in her chin with
the hand
she breaks out
she snuggles at the chest of mashenka
the metal girl
is whining
.................................................................
ohhhhhh it’s so simple to turn off
light I say and I breath
all the gore


I think I will turn grey


’ He and She enchained
holding hands
will throw at any moment
from the irion border of Mirabeau birdge’
I am amazed
shattered
between waves
I am listening to this news through speakers
of an underwater station He
because he didn’t fiind his lost feelings and
Her because she didn’t learn on time how to embroider in the sky’s heart
the meaning of the true word – every Thursday I remember
you – he and she
folded in curtains of glass -
and I fall asleep but every second now the inevitable (it doesn’t respect) will take place and (kneeled covered blunted crucified in shadows) I am waiting
the end as a healing as a dispensation to the taste of blood ………leave it, I tell to myself. If I think better I think that
I will turn grey…….my hot eye ruby heart the smile of my deeds
priceless quenchless unasked in your body
crowns I entwine (and I was blossoming in your thought/ as a wounded magnolia in arms,/cursing, I can’t move,/ I lie on the soul,/ in
cheek,/mixing myself with blood, / the silent of the nights is crying over me!!!...)




Part II: ,,Gothic solitude,,


when the blue strings are getting off
fluttering over sunsets
I get loose my dirty hands
I unsew my livid eyelids and
I float drifting
over the water of Jordan
with bats in claws
I feel only the supressed memory
when I twist them under
the shape of a stitch in my thought
there under the stronghold
marooned there where
are gathering
all the clouds of ash




simplicity


I’ve finished with profoundity
I tell myself from now on
I will be the common man
I will learn even the
dedication until beyond the word
a ceaseless bending
between a bourn and
the other-
swollen by the same flounder of eyelids
commiting myself heavenly
in a dance of white butterflies
I shall burn


in the light
of the wings
clairvoyant


convertire în albastru











[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ]   [ ÎNAINTE ]



convertire în albastru

 convertire în albastru

sunt eu,
sunt aici
și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi dospite-n râul iordanului
suntem rabanii unui neam apus.

dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palmele calde
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare în parte
până se trezește soarele vreau să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte să mă acoperi cu frunze și să le spui:
-aici, zace Ea,
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...
și astrul, în dărnicia lui,
o să-mi usuce obrajii
spulberând ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
sărutul lui iuda uitat
în trupurile pendulate.
 


plâng clapele




[ ÎNAPOI ]   [ IEȘIRE LA INDEX ]  [ ÎNAINTE ]


plâng clapele
aerul, acolo, mirosea țipător a flori umezite.
femeia se ruja strident
peste contur buzele ei vestejite de timp
apăreau ca niște lampadare veșnic aprinse,
ochii i se tulburau, se revărsa în ei ploaia de dincolo.

apoi, se apleca ușor în unduire de felină,
cu mâinile aprige atingea clapele pianinei inundând văzduhul
de umbre și culoare.

-cântă nebuna, plâng clapele, ziceam noi , ascuțindu-ne auzul,
ne sprijineam capetele pe umerii noștri
(pe atunci eram copii și nu aveam atâtea umere de sprijinit)
infuziile ne dovedeau o existență celestă
a paradisului pierdut.

-auzi? Chopin...
-ba cred că e Ravel...
bătrâna se retrăgea în umbra ei
nu-i mai păsa de copiii nimănui,
copii zănateci,
orfani cu trupuri cenușii,
păpuși care adorm spre dimineață cu obrazul plâns deasupra clapelor tăcute.
se face ziuă

da. e zi...
bătrâna umple masa cu lumină:

-haideți cu toții...serviți...serviți...
și, iată, chipul ei se descompune în raze luminoase
îmbrățișând copiii,
copii cu trupuri cenușii,
cu tâmplele de aur...
-auzi?... Ravel?
-ba cred că e Chopin...... și muzica îmi pare mai reală decât această mână care scrie.












Amethyst











[ ÎNAPOI  ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]

Amethyst
cernitul nour
mă înfăşoară
în pânze lucitoare
e dorul meu tăiat din ceţuri
în unda apelor adânci
şi simt securea
pregătită
să îmi cresteze faţa
cu luciri de amethyst



timp sculptat











[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ]   [ ÎNAINTE ]



timp sculptat
bătrânul orb din gândurile mele
culege fluturi
imaculați
cu trandafiri
crescuți în aripi,
dragul meu,
în noaptea asta
din sânul meu vor curge râuri
pieptul îmi va respira a însetare și o să
strivesc pietre în pumnii stafdiți,
împărățind pulbere de viață
peste cele patru piscuri
mă poți găsi
doar învăță-mi
pasul nemuriririi în muzică sihastă
apleacă-te înspre
măinile mele
înflorite în așteptarea
cu clipe atârnând
la gâtul timpului
plesnesc
(chip tainic fără de culoare).

adu-mi de dincolo,
malul strivit
din care gândul meu
va culege resemnarea
timpului sculptat în stâncă .



flăcări de jad

Adăugaţi o legendă













[ÎNAPOI ]   [ IEȘIRE LA INDEX ]   [ ÎNAINTE ]



flăcări de jad
oasele mele stinse
trosnesc a cântec uitat în marea cântare
ciori flămânde se rotesc
deasupra norilor
cad sufletele arse
în flăcări de jad
din gura cerului
m-ai cernut
fără de cuvinte
peste pietrele morminte
nu plânge nu plânge iubito
(mi-ai spus odată)
nu s-au întors lăcustele
de la păscut
iarba asta
în trupul tău
e așa de fragedă
..........................
ascult glasul de clopot
și mă umplu de
zgomotul sacru
ca un spongi
gata să-ți muște din suflet.




simbioză











[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX  ] [ ÎNAINTE ]

iubirea devenea cămașă
cu mâneci de aripi și
o priveam prin
pânze de urzici

ferestrele cu gratii rugineau
credeam că mai puteam ieși
doar strecurându-ne în
ropotul ploii
deasupra cerului arcuit ca o cupolă
pictată cu sfinți în mâna dreaptă
creștetul nopții se deschidea
pe când îți strecurai privirea
în apa râului de soare
ba chiar puteai pătrunde
fără să-mi tulburi picăturile albastre
tencuiala trupului îmi crăpa şi
mă reclădeai bunului plac
umplându-mi palmele cu nori
sânii cu florile de crin sălbatic

nu mă puteam împotrivi
gura îmi amorțea
cu firul vieții atârnat
de ochiul bufniței bolnave
 inimile ne vibrau mult aplecate
sub ascuţişul sabiei
mărețului Damocles




sunt o matrioșka











[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ]  [ ÎNAINTE ]

sunt o matrioșka

te-apropiai de capătul podului
și te ploua floarea de mai
eu îți păream păpușa de sticlă
încuiată înapoia unui vis
fără de regrete prelinse pe față
înnoptam pe tărâmul unde
nu mai murise nimeni niciodată
de aceea nu mai aveam drag de jocul repetitiv
în care mă ascundeam de mine
ca tu să mă cauți printre zdrențe și să
nu mă poți găsi

îmi stâlceai mereu numele
împleticindu-te în limba de cârpă
sângele-ți curgea prin altă parte
îmi treceam mâna prin mijlocul zilei
să-ți simt singurătatea
dar îngerul era prea ocupat
inventa o nouă jucărie
ca pe o matrioșkă
pe care ai fi spart-o sperând să găsești măcar
aici (ne)fericirea

și m-ai privit atunci prin sticla albastră
mi se reflecta inima în care se odihnea
copita nărăvașă a lui pegas
da și tu ai umblat cu pașii goi
pe țepii vietății din mine
pe care cineva o poreclise
dragoste


interviu dat domnului Iulian Sarbu

Interviu cu scriitoarea Dorina Neculce


preluare:  http://iulianes31.wordpress.com/
cu multumiri :)
Dorina Neculce
crezul artistic
„Fac parte din copilăria mea ca dintr-o țară”- Antoine de Saint- Exupery
date biografice
scriitor, membră a Societatii Junimea 90 -Iasi
Coordonator de Cenaclu literar- Universul Prieteniei, Iasi-2009-2011
Membră în Consiliul director -Asociația Universul Prieteniei, Iași-2011publicații : debut- 2009, volumul colectiv de versuri „Iarna”, Editura All -Iași- apariție sub egida Asociației Universul Prieteniei- Iași
volum de poezii „Lumea din oglindă”- 2010- editura Pim, Iași
volum de proză scurtă „Dacă aș putea străbate timpul” 2010- editura Pim, Iași
volum de versuri „Surâsul meu Gothic” sub egida Societății culturale Junimea 90, Iași-editura Pim, Iași, decembrie 2011
volum de versuri „Zbor sihastru”- prin Societatea Junimea 90- editura Pim, Iași, mai 2012
volum de versuri „Urme vechi”-Societatea Junimea 90- editura Pim , Iași, mai 2012în editură se afla volumul personal de versuri „La marginea tăcerii” care va fi lansat în august împreună cu antologia de versuri -„VADE MECUM” de care se ocupă Dorina Neculce și doamna Didina Sava- fostă vicepreședinte a Asociației Universul Prieteniei Iași și unde au adunat versuri şase poeți contemporani, printre care si invitata noastră de astazi.
1.Doamnă Dorina, am să vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dv. Ce ar trebui să cunoască cititorul despre scriitoarea Dorina Neculce?
M-am născut într-un sat din județul Botoșani, în satul Neculce, căruia i-am „furat” numele.
Am absolvit un liceu de filologie -istorie în orașul Botoșani prin anii 1980-1984.
Sunt o veche cenaclistă, întrucât am activat într-un cenaclu literar încă din anii de liceu.
Scriu de foarte mult timp, dar am debutat în anul 2009, în volumul colectiv „Iarna” editat sub egida Asociației Universul prieteniei din Iași.
Am obținut unele premii la concursuri de poezie organizate pe internet și am publicat niște volume de proză și poezie.
2.De când aţi început să scrieţi?
Scriu din timpul anilor de liceu și chiar mai dinainte pentru că aceste scrieri m-au recomandat liceului de specialitate din Botoșani.
Așa era pe vremea aceea, școala hotăra, ne consilia spre un anumit domeniu și cred că era bine.
3.Dezvăluţi-ne câte ceva din bucătăria scrisului.
Nu sunt un om riguros, nu scriu într-un cadru bine organizat, eu scriu oriunde și oricând. Sunt o scriitoare spontană. Pot scrie în orice condiții, nu mă afectează ceea ce se află în exteriorul meu, contează ceea ce se află în interior, în gândirea mea, în trăirile mele aferente.
4.Ce cărţi vă place să citiţi?
Îmi place să recitesc din Mircea Eliade, de exemplu zilele acestea am recitit „La țigănci și alte povestiri”, îmi place să citesc Vargas Lossa și am savurat romanul lui „Conversație la Catedrală” înainte de a obține acel premiu nobel E un scriitor spectaculos prin acele intersectări de dialoguri, ceva ce nu am mai întâlnit la alt autor. Citesc și recitesc Dickens,.Ador „Micul prinț” de Antoin de Saint Exupery. Cred că l-am citit de vreo 50 de ori. Îl citesc de obicei elevilor mei la orele de lectură.
5.Ce hobby-uri aveţi ? Ce vă place şi ce vă displace?
Îmi place să înot, să fac gimnastică, să călătoresc, să urc muntele, să merg la teatru și să mă plimb singură. Nu-mi plac oamenii alunecoși, pe care îi simt uneori în umbra mea.
6.Ce proiecte  aveţi?
În viitor vreau să mai public un volum de poezii „Zbatere de pleoape” și unul de proză scurtă „Cu oamenii lui Dumnezeu”.
7.Ce întrebare aţi fi vrut să vă mai pun?
Aș fi vrut să mă întrebați dacă sunt recunoscută în Iași, ca o poetă contemporană și v-aș răspunde că încă nu sunt cunoscută, dar voi face tot ce îmi stă în putință ca atunci când se rostește numele meu oamenii să îl asocieze cu numele unui scriitor. Pot zice că trăim vremuri tulburi dar sper într-o limpezire și într-o revenire la normalitate. Mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia de a-mi exprima niște gânduri sincere pe care le port de mult timp cu mine.

despre Poezie la comandă

poezia se scrie singură
în cămară
pe genunchi
cu spatele ușor încovoiat
sprijinită de malurile cerului Poezia
îți poposește pentru o scurtă vreme pe un umăr
te privește pieziș
de parcă nu te-ar mai recunoaște
ca o pasăre cu aripa de fier
se rotește se rotește
pe deasupra gândurilor tale
face ocol gâlgâindu-ți sângele bolnav
moare și învie la comandă
ca o primadonă nemachiată vestejită
cu ochii injectați cu venele plesnite
rătăcită prin labirintul
unui teatru de vara
medieval

vineri, 23 mai 2014

un doi trei@sărim peste râuri

mă dezbrac
de prima tinerețe
îmi pun botforii aurii
la masă îi las pe alții
să vorbească eu îmi fac
peste față niște semne adânci
înspre dimineață nici nu m-ai recunoaște
vecinii își dau coate
timpul meu are bătături
la tâmple îmi
înfloresc salcâmii
se adună fetițele
la numărat
un doi trei
sărim peste râuri
pletele noastre umplu satul de fum
colbul se ridică
se ridică
și în colbul acesta
al amintirilor mele
răsărea
pentru întâia oară
între genele de plumb
povestea mea
și atunci,  mi-am scos
cu grijă botforii ruginiți
mi-am așezat în straturi sidefii
mătăsurile degetelor mele
am stins lumina am închis gazul
am tăiat toate conexiunile la internet
îngropată pe o singură parte
cresc și descresc

joi, 22 mai 2014

Zgomotul vocii tale ar

 sfâșia umbra cerului
porumbei cu aripă de plumb
ți-ar poposi pe brațe
femeile te-ar adora-statuile
spre dimineață își cer tributul-în
raze luminoase dansuri bătăi din tamburine și
urma unghiei tale ascuțite de oțel
desenând de-a lungul sau
de-a latul pielii mele
îmbrățișările de-o noapte

și totuși eu stau 
aici nu mai visez ținuturi 
însorite nu te mai strig

ecoul îmi ruginește umbra mă amuțește
pentru încă o bătaie de o noapte/zi
sunt regina valurilor deșarte
cu mâinile mele țesute-n miile de noduri cu
umerii mei grotești
limba elastică ochii fără de sfârșit
-aceeași haină de reptilă
din zgomotul infernal
al vrăjii care ne aseamănă

mi-o răscroiesc-

un omega heraldic












[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]


un omega heraldic
pentru că nu ne mai puteam privi,
un copil, cu obrazul pe
jumătate angelic,
ne arăta printr-o spărtură
a zidului
fotografii îngălbenite
de acolo,
de foarte departe,
te zăream ca pe
un omega heraldic
încrustat adânc în
trupul cerului.
mă şi simțeai
femeie gârbovă,
atârnându-ti la gât
ca o amuletă mayașă
îți încorsetam gândurile
în timpul din mine
ne înfloreau degetele
ca niste nuferi
cu mâinile cărnoase...



amintiri


amintiri
îmi amintesc ziua în care
îţi deschideai pleoapa asupra lumii
iar eu îmi lipeam urechea de talpa cerului
şi ascultam tăcută plânsetul acela sinistru
până îmi toceam simţurile
da simţămitele mele cu gust de gutuie
îmi dădeau ghes
să te caut
chiar şi în mirosul îmbătător de lavanda
!lucrurile îmi vorbeau în limbi vechi
demult uitate

şi-am început să te caut
căţărându-mă pe cărarea deschisă a cerului
numărându-mi paşii într-o matematică ilogică
o mie de chemări
sute de duminici lipsite de mine
o mulţime de nu
împărţită la da tot alergam pe margine de timp
să îţi aduc nevrozele mele
roase în mijocul zilei
de gura soarelui flămând

acum îmi las amprenta pe un obraz
încremenit la poarta zorilor
care au uitat să ne mai trezească






păpușa mea cu ochii stinși









păpușa mea cu ochii stinși
păpuşa mea cu ochii stinşi
(din volumul Lumea din oglinda)

păpușa mea cu ochii stinși
îmi șterge tălpile cu
plama dreaptă
să îmi păstreze-n taină pașii
mai lasă numele să
îmi plutească precum
un fluture în crisalidă
deasupra amintirilor
o chem -păpușa mea cu ochii goi-
împărăteasă peste gânduri
îi fac un semn
cu chipul înroșit de sete
o îndemn să nu-mi zâmbească
i s-ar desprinde capul
și-ar curge peste mine
o altă lume
cu paravanele opace
şi alte mii de ascunzișuri
din gura nopților de-o vară
topite-n sunete de trâmbițe.



Înălţarea











[ ÎNAPOI ]  [IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]

Înălţarea
au amorţit umerii cerului
nu ne mai putem desprinde
cu gurile arse
cu gândurile seci
peregrinăm pe la porţile
bogaţilor cerşindu-le milă
coşul pieptului ni se umple cu  pietre
acest veac pare mai bolnav
zic acest veac
îmi refuză
condamnarea
de la o vreme
parcă tuşeşte
şi sigur o să moară
remmy îmi întinde palmele
pe rând
smulg din porumbelul
albastru gura leului de plumb
încercând să îmi înalţ
tălpile
cît mai sus.



paloarea altor lumi












[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ÎNAINTE]

paloarea altor lumi

peretele de sticlă s-a crăpat
înăuntrul meu intră
o lume învechită- talcioc de suflete sculptate-
iesite din craterele nopții
dau valma prin țăndările plesnite
ca niște muguri proaspeți

(ar trebui să o privești și
să îți închipui o altă lume cu pumnul
încâlcit în gură)

coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine
se cutremură trandafiri
pierzându-și candoarea
pe cărările bălăriilor
spinii scutură
umbra nopții

nu mai bat clopotele.

-străine, privește! stau
în gura lumii din subsuori
mi-atârnă aripa de plumb.

sunt prea departe
ecou` amuțit în stâncă
paloarea altor lumi / îmi desena,
în trup, / aripa vie...




păpușile de porțelan











[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ]  [ ÎNAINTE ]

păpușile de porțelan

doar într-o zi toridă de vară,
păpușile de porțelan își aruncă
inimile încremenite,
sparg vitrinele
și pornesc tăcute într-o procesiune
numai de ele știută spre porțile îndepărtate ale cimitirului

își strâng împrejurul trupului împuținat
pardesiele învechite(mirosind a molii sufocate în iz de naftalină),
vorbitoare ale altor vremi

cu mâinile tremurânde,
oferă trecătorilor grăbiți,
cu ochii albaștri și destinele atârnate
pe umeri, porții generoase de iluzii

orașul păpușilor este iar verde,
cimitirele din deal au cruci vii
împodobite cu flori moarte...

miroase a lavanda și a viață
putrezită în labirintul albastru
păsările croncăne dezlănțuind cerul

un dangăt sparge capsula temporală
împingând în gropi oameni îmbrățișând păpușile
împleticite-n alte chipuri

doar într-o singură zi toridă de vară
păpușile învață singure să vorbească
și murmură un imn funebru

intrându-le oamenilor
pe sub piele...