duminică, 7 decembrie 2014

poeme noi

suPunere oarbă


Când se închid uşile
Nourii de cenuşă se sting
În valuri uriaşe pe
sub  rădăcini
răscolind umbra tatălui
-cutremurător veşmânt-
,,merge şi aşa Totuşi
E o impietate
Să te acoperi
De unul singur
Alungându-te în vise
Să nu îţi pătezi sufletul
E singurul lucru străin
De neiertat,,Şi mama
Aprinde focul
Scânteile dansează
E un joc video îmi zic
E un joc limpede şi
curat Eu  pot reclădi şi Dărâma Totul prin
-Supunere oarbă-Ca o cortină de fier _Cu pumnul condamnat



Înfrigurare


Răscolindu-mi sângele vărsat
Într-o lume a cuvintelor ciobite
Ies
ca ultimul sol
Aruncându-mi marama
stăruinței
Şi totuşi încă nu e prea mult
Îngerul îngenunchează
Lacrimi înfloresc
Pe caldarâm urma
Paşilor sfărâmați
Pe când  tu
Treci –floare de argint-
Fără de capăt
Ca o ramură de cer
adăugat

duminică, 9 noiembrie 2014

Tăcere, din volumul Între Întuneric şi Adânc

TĂCERE, din volumul ,,Între Întuneric şi Adânc,,

nu mai am spaime de ascuns
în mine  tot necuprinsul
-zbucium al apelor-până în adânc
umbră cu umbră,
pas peste pas.
şi TU,
năvalnică-mi Lumină,
cunună peste al meu creştet
pământ mă vei preFace în piatră.

şi încă un nume galopând
în noaptea nopţilor.
nume tropăind nisipul.,
auzi tu, ecoul destupat?
mi-asculţi tu iară chemarea
din străfunduri?
braţele din ramuri mi
se zbat ca o amintire
a ceva ca o
poveste neînţeleasă.

am îndurare, doamne.

am îndurare zic:
-Tăcere!! Tu-femeie cu toane
trebuia doar să te strig
TREBUIA
să te sting...


EGO SUM


cine sunt doamne
atârnat
din gura ţărânii
cădere
cu inimă şi oase
captivă-n dimineţi de soare
câmpii albastre înflorind
înspre un alt cer
plutesc imaterial
pe deasupra mărilor neclintite
înveşmântată
ascund în mine
zdrenţele
aceluiaşi trup


CITADINĂ

străzi întunecate şi
oameni de ceară
îngenunchind
cu gurile de sânge
duc umbre dezbrăcate
şi iată încă
un ceva/cineva
de dincolo de linişte
zarea netezind.

-e pace zic
de-mi scânteiază tălpile
în ploaia asta desăvârşită
care
se scoboară
ca o dulceaţă amară
sufletul despicând
înghiţind ochiul
oraşului topit.

miercuri, 22 octombrie 2014

fiul rătăcitor

fiul rătăcitor

împuținat la trup
dezrădăcinat de taină
cu umerii rotunzi
uşor aplecat
caută drumul
înspre inima mea
cu genunchiul tocit
drumeţul timpului
neştiut
de ieri
nu s-a mai întors
cu genunchiul tocit
înspre inima mea
caută drumul
uşor
a)plecat
cu umerii rotunzi
(zâmbetului meu
cuprinzându-i absenta)
dezrobit şi înrădăcinat
subţiat de viaţă
şi încă un trup

marți, 21 octombrie 2014

poezii din noul volum ,,Între Întuneric şi Adânc,,

1. ca o rană cicatrizată

în grota inimii mele
creşteau oamenii de plumb
cu zmbetul lor impenetrabil
am fost chemat
să le despart
bucuriile
în tonuri de verde

,,despre morţi numai de bine,,
astă-noapte
am dormit
cu cerul acoperit
cu mâinile dezlegate
trupul mi se zbătea
în flori neîncepute
ca o rană
uşor
cicatrizată
după împământenire

2. cu sufletul la gură

în fiecare dimineaţă
încercăm să ne regăsim
în cuvinte
ne retragem cu
mişcări de felină
păşim nesimţitori
peste covoarele tocite şi
pătrundem adânc
printre goluri
tasăm în noi
stările de bine.
,,ce scrii acolo tania_,,
tresar
ascund chibriturile
arunc mâinile păpuşii diana
ochi arzători scapătă
picuri în pulberea apoasă
se umplu sufletele noastre
poate
încă
nuepreatârziu
nuetârziuîmizicdescheindu-misufletul la gură
simt trupul de gumă
cum se înalţă
ca o spirală
-arzând-

joi, 16 octombrie 2014

călătorii


 cu faţa ascunsă în
marasme de argint
 -călător al unui timp
apus caut o vină -atât
cât mi-a mai rămas din
celebrele vieţi ale celor ce
m-au născut
odata cu
toamna asta stoarsă din
fibra lemnoasă de chiparos
adunându-mi ridurile frunţii
încerc să le acopăr copiilor albaştri
locul dezvelit al inimilor secate şi
degetele mele crude risipesc universul
de-a lungul şi de-a latul drumurilor de oţel :
-inimă de aur zic inimă de fier înroşit
lasă-mă să mi se stingă felinarul
nu mai pot fi
eu
veşnicul
călător
al umărului obosit

luni, 29 septembrie 2014

surâsul meu stors

ni s-au adăpat zările
cu nemărginiri imaculate
-cutremur nestins
în trupul oglinzii- şi firea mea pare
mai presus de orice legământ...
surâsul meu stors
cine l-ar mai putea cuprinde
cu pâlpâire de cristalin.şi iată.
merg pe cealaltă parte
fără să te ating,
ca o pentagramă
sfâșiată
ochii tăi calzi
nu se mai sting
-amintire- pururea vie
încătușata în palma unor frunze.
ce slabă. amăgire.
de moarte. într-o zi
strigată o să alerg
pe curbura mâinilor tale
cu arborii crescuți
în umeri coborându-mi
calea prin baierele mintii

duminică, 28 septembrie 2014

haiku

rai de umbre noi
ambrozie cu petale
viaţă de curmal

suplicii



ochi cu pleoapele uscate
îmi descoperă astăzi uitarea
gândesc: am să devin mai bună
şi poate mai suavă
decât catifeaua crinilor regali
alăturându-mă nopții
îngenunchez acoperindu-mă
cu palmele tale mă privesc în
toate oglinzile lumii
torcându-mi iubirile
din lacrimi de soare
până se sfărâmă ziduri
şi ane cu trupuri volatilizate
se ridică desțelenindu-și
rădăcinile cu piepturile străpunse



curând, poezii din noul volum ,, Între Întuneric şi Adânc,, :)

1. curând

să facem provizii de sânge
să facem provizii de ape
căci iată...
o altă cale ni se va deschide
un adevărat mormânt
în colbul pustiei înroşite
să facem provizii
atâta cât cornul mai sună
arată-le palmele şi
rană lor nevindecată
încă
aşa
ca o pecete
ca o proteză hidoasă ca o
ninsoare gata îngălbenită
neamputată şi
lasă-mă pânză
ebree să fiu


2.o, tempora!

aşadar n-am să mai umblu iară
pe unde se destramă pietre
limite n-am să mai pun
până la sfârşit
am să mă las
cuprinsă: ,,lumina nu poate fi decât
un nou labirint,,
şi totuşi
prea târzie
străfulgerare
pe faţa neîncăpătoare a timpului
cerul iradiând
în noi
Adâncul
am încremenit
ca un târziu
în care se prabuşise inima
(şi eu...
şi tu...)
abia îndraznesc
să o mai sting

3.simbioze în ,,m..

iată-mă singură
în casa pustiului
înţelenite îmi sunt oasele
toate şi eu trebăluiesc
fumul cernind.

o, dezamăgire,
coroana ta apoasă,
ochiul meu apăsând
azi o privesc.

am trupul de gumă
şi gură de porţelan. inima doară
îmi e fierbinte şi
îţi închid
pleoapele toate
cu mine eşti
cu mine eşti de la începuturi
pe întâiul şi
cel de pe ,,urmă,,
DRUM.



4.
de-a v-ati ascunselea


m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită
astăzi străluce-tainic veşmânt-

m-am ascuns acolo
în piatra asprită de vânturi-nou legământ-

jocul acesta: ,,de-a v-aţi ascunselea de mine,,
ar trebui să mă scoată mai bună
mai nemiloasă mai tare
ca o unghie-elitră

dar lasă am totuşi semnele de lotuşi
încarnate în inorogi
cu aripi de stâncă
mă învaţă
cum să strig şi
să trăiesc.

 



 

luni, 8 septembrie 2014

poezii din noul volum ,,Între Îtuneric şi Adânc,,

Re)]ntregirea

s-au închis toate drumurile lumii
şi iată-mă azi
garantată
nu mai am nici o hibă
caenea mea pare perfectă
te mângâie şi te reporneşte
ştie cum să îţi crească
în venele anume desfăcute
îţi tutuie ţipător:
-hei, domnule!
da. tu, domnul acela
cu ochelari şi redingotă
sunt ultima ta şansă
cândva o să îmi piară tot elanul
voi putrezi şi eu în explozii solare
atârnată mirosind a molii
ce mai atâta părere de rău
sunt rezistentă la primejdii
sunt fabricată dintr-un aliaj ştii tu
prea bine care ne leagă
prin ochiul de plastic prin umărul de jad.
arată-mi doar palmele de sânge
aş putea aşa cărunte ca şi pământul
să-ţi slobozesc în ele toţi copiii
reîntregindu-ţi numele şi
al tău neam.

ne pierdem

uneori ne pierdem
în contururi nedefinite.
trenuri de noapte scârţiind
pe liniile morţii,
adăpostim în noi răniţii
cu sufletele amputate
şi totuşi glăsuim
din nepăsare a lupi
cu gurile tulburate.
mărginim zările până
ne desfacem de umbre
ca nişte chiparoşi cu ramurile asfinţite
în seva proaspătă. mocnim.
dezamăgiri cu piepturile aprinse
ne strângem plângăcios
dinapoia pleoapelor
şi amurgim.

zbor întunecat

plină de nuferi
şi de stele de imagini sterpe
străvezii şi totuşi
iată!
alunecare
pe al tău gând
cresc în florile pustiului
ca o îndurare ca o minimă îngăduinţă
simplă înfăţişare în drumul spre mecca
înger de fier
caut rugină zborului din urmă
,,în mintea mea circulă dezamăgiri
mondenităţi cu sânul plin
ne tot scufundă
citim nocturn ziarul
cu ochii gălbejiţi
schimbăm din 4 în 4 ani macazul
şi totuşi ne trezim în locul
în care nimeni n-a gustat din biruinţă.
încremenim statui în timp
cu mâinile de aripă strivite,,.

vineri, 15 august 2014

tot întrebându-mă&în umbra formelor stelare

tot întrebându-mă

cu buzele cusute
înfiptă într-o răbdare
ascuțită în tălpile de foc
îmi caut tulburătorul gând
fixând ochii în ochii fântânilor de dor
,,nimeni nu mă mai poate ocoli,,
abia acum sunt eu
în stare pură
abia acum mă pot iară simţi
ca un atom care a despicat
în două omenirea-,,sunt eu,, îmi zic,
cel fără de urmă
fără de glorie sau nimb,,
uitat într-o cratimă
executat într-un cuvânt
port pe umeri tandemuri
cu mâinile înmuiate
mă caută şi mă iartă
şi eu calc peste fața ierburilor amare
tot întrebându-mă: ?
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=u5_qJKhewqQ

 în forma umbrelor stelare



mâinile noastre se ating
rostogolindu-ne
peste valurile unei mări despicate
bat metanii-tangaj al unui vechi legământ- de parcă
o tristeţe tânără cu mâinile de fier
ne mângâie textrura sufletelor
pe dedeasupra
în penumbra cerului
îl şi vedeam pe dumnezeu-strălucitor şi rafinat-
alintându-ne dumnezeieşte
şi eu mă străduiam
să învăţ primul meu dans
în ritm de lebădă neagră
cu aripa mult atârnată
purtam extazul sub gene
ca pe ceva furat
(străinii mă simţeau
în mijloc de noapte
îmi aruncau monede vechi
în ochi
cerând ca destinele
să ni se reîmplinească)

marți, 22 iulie 2014

fragmente



solzi desprinşi din
ape tulburate cântă
privirile sirenelor de mîl
acoperindu-ne strada.

şi noi ne tot întindem
mîinile 
creştem
de-a lungul straturilor împrejmuite
cu sîrmă ghimpată
legăm răni suflăm cald
în aripile porumbeilor de azi
numai rîul numai numele meu
numai privirile surprinse în mişcare
mai pot aprinde vechile urme
vechile strigări,
fragmente/vitralii ale unei presupuse vieţi:
-capăt al zorilor;
-umbră a zilei;
-întuneric lăptos vărsat
în golul adînc
săpat cu gură de foc.

dialog-umbră şi zid-

dialog-umbră şi zid
ai ochii frumoși
terminați
cu umbre de nisip și
mă plec peste marginile cerului
gândindu-mă la cele șapte minuni
ce ar fi numai bune de
ademenit pământul.
ai umerii puternic
zidiți
cu ramuri de oțel
mă freamătă timpul
rădăcinile mi se întăresc.
sunt umbră și zid sunt zic
şi umbră și
zid.
strig umbrelor mele:
,,stați!
cutremurați pământul
încă nu m-a oprit și
nu are putere,
nici simțământul
să mă mai piardă!,,.
am ochii terminați
cusuți cu umbre,
cu firele de timp
fac legământ şi
cer degajat
stelei mele de acolo
să clipocească
umbre însăilând..

fragmente



solzi desprinşi din
ape tulburate
privirile sirenelor de mîl
acoperă strada.
şi noi ne tot întindem
mîinile creştem
de-a lungul straturilor
împrejmuite
cu sîrmă ghimpată
legăm răni suflăm cald
în aripile porumbeilor de azi
numai rîul numai numele meu
numai privirile surprinse în mişcare
mai pot aprinde vechile urme
vechile strigări,
fragmentevitraliialeuneipresupusevieţi:
-capăt al zorilor;
-umbră a zilei;
-întuneric lăptos vărsat
în golul adînc
săpat cu gură de foc.

vineri, 18 iulie 2014

întru amintirea unor oameni

lumina se poagoară tristă
prin ferestre numai mâini desprinse
caută adăpost (în amintirea altui neam?
surâd şi îmi aplec frunţile de DOR
cânt
apăsător veşmânt cutremurat
deasupra gropii şi iară
se întorc bărbaţii veşniciei
cu pletele lor de foc
astupând gropile
umplu golul săpat pe dinăuntru
scriu scrisorile îngălbenite
întru amintirea unor oameni
muriţi înlăuntrul
unor fotografii strigate

luni, 7 iulie 2014

post*urmă

și  ne vom și stinge
călătorul meu ne)gând
uitat în trist acord sinistru
astupat,
chiar noaptea mă va țese
din înfrângeri/cu lacrimi vii
de neuitat.

cu mâinile-i prea aspre,
cu palma ei de înspinat,
obrazul ros îmi va cuprinde
sădindu-mă/om/gând
-tăcere de strigat-

și ne vom stinge
ochiul meu de foc,
uitat în vatră
să mă ardă,
strângându-ne
văpaie-om și foc-
voi lumina
-lumină stinsă-
la un loc sau
vâlvătaie.

ca hrană pentru suflet



prin ploaia asta senină
cu soarele de azi
îmi port alene pașii peste
păpușile bolnave
cu ochii holbați
torc fuioare de fum
cu chipuri de îngeri albaștri
par niște pietre neadormite
și mă apucă așa o duioșie
când te știu
dresându-ți soldățeii de plumb și
oamenii să nu mă muște
*
parcă nu mă las
parcă nu aş mai avea suficient
timp şi
calc nestingherită
cu aceeași apăsare
prin ploaia asta murdară
ca râul de sânge
nălucile îmi trec de umeri
încearcă să îmi spele ochii
de spumă carnea mea se netezește
obrazul mi se deschide
strâmb trupul meu își reaprinde
formele ciudate
**
reînviații mă privesc
închipuindu+mă
statuie
umezindu-și buzele îngroșate
fac semne ciudate
,,le-aș putea fi haină,, zic
plină de păcate
pe dedesubt
cu genunchii la gură
gândesc
amutind
aș pute să le fiu
noapte amară sau hrană
a sufletului despuiat

sâmbătă, 5 iulie 2014

revoluționar

peregrinările mele
se vor frânge
într-o tranziție post
revoluționară post
decembristă
post fascistă
oameni cu tălpile din fier
îmi vor acoperi grumazul și
eu am să mă strâng
ca un melc în
umeda-mi cochilia
ochi fruntea
sărutându-mi

vineri, 4 iulie 2014

capătul lumii

capătul Lumii

treceau şi se petreceau
de parcă înotau într-o mare de apus
trăgeau cu boabele disperării
mrejele
din capătul lumii. 
suspinam absurdului
explodând ca o lumină
în mijlocul ploilor limpezind curajul
mă simţeam tot mai singură, şi
tot singură îmi fabricam cu 
mainile febrile fluturi
decupând din trupul cerului încărcat
cu florile de mai.
o sa cadă, o. da,
îmi zic, sunt foarte sigură.
singuratatea mea perfectă
îmbracată în haine cenuşii
precum dealurile astea 
împrumutate zilei şi
n-am să tac ba o să trag
fără să se ştie de capătul lumii
tactil/pipăind vulgar 
căderi subterane.

nedefinirea unor clipe

între o bataie de clopot
și visul tău e loc de o veșnicie
tulburată cu inima de cristal
stau în poarta vieții
așteptând

și munți cu vârfurile șlefuite
aruncă flăcari
limbile se despletesc
apele de dezgolesc de gând

acolo e tărâmul
multcăutat ridic piciorul de cristal
zornăie trupul meu îți zic
aruncătoarele de sabii apun
peste mal o altă umbra se desprinde

capetele cavalerilor se întorc
se întorc așa
cum s-ar întoarce limbile
în ceasuri strigate

stau fac plecăciuni
deasupra sorții
groapa se va închide

nisipul nu-i decât un adjuvant
iubesc strig și caut
necuprinsul tău din mine
izvoarele secate
își caută drum

aud țacănitul mașinilor
de scris atârnate de poala cerului
îmi vor scrie povestea
poate
scobind în trupul neschimbat

Dorina Neculce-miracol (poezie)



Dorina Neculce-miracol (poezie)

Melodia " Bo al-li "Vino la mine  din albumul "Ahavthi Te iubesc!" Creată de OBedeya Dorin

Un cadou  pentru tine Dorina ,iubita mea, soția mea,prietenul meu din Neot-Golan Hadarom  din Israel . Melodia este inspirată după  Melodia "Naşyia-li (Nevasta mea) o veche melodie Idish  din Maramureș şi Bucovina   re-compusă. Aşa sună dorul meu , a speranță şi durere a tânguire a chemare. La vioară cânt eu în Platoul Al-Nabi-Şamuel  numit şi Ceasul Morții din Valea Bekka. De obicei acolo Dorina cântă doar armele şi aviația  dintre Israel IDF  şi Al--Qaida , Al-Qum , Al-Siria şi Hezbollah. La lucrurile trăznite  care le-am făcut nu din teribilism. Ci ca să văd dacă Dragostea este mai tare ca Moartea şi dacă am același sânge cu Profetul Samuel. Am cântat în "Ceasul Morţii " Al-yauwm-Meth"  .Platoul are o acustică de FILARMONICĂ. Orice Filarmonică şi-ar dori o asemena acustică. Şi am vrut să văd cât pot evreii lui Mesia  să întindă coarda în fața  dușmanilor lui Israel. Se pare că le-a plăcut şi lor...........n-a tras nimeni. Poate Mai încerc.

Am creat acest videoclip utilizând Creatorul de slideshow-uri YouTube (http://www.youtube.com/upload)

joi, 3 iulie 2014

Dorina Neculce-mereu (poezie)



Dorina Neculce -poezie #mereu".Melodia este compusă de OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen  din ALBUMUL "Ahavthi-The Iubesc"  mixaj cu muzica cantorului anglican John Mark Un Cadou din Ţara Sfântă Neot-Golan Hadarom

Am creat acest videoclip utilizând Creatorul de slideshow-uri YouTube (http://www.youtube.com/upload)

mereu...



mă transform
în femeie mereu
plină de oase până
în gât amicii mei
îmi vând destinul
mi/e inima iar goală
și stau la rând așteptându-mi
nechemarea mereu strig
femeii albastre cu o coasă
în mână:
/supărare/mi-e sete sau frig
vitrinele scaldă iluzii
cu plete de sânge
poștașul mă strigă
de dincolo de zid
/nealinare/tu mă mai știi/
fetița cu cu ochii de plumb cu rochia
proaspăt scoasă de la naftalină
reiau calea/cu genunchii arcuiți
urc scara
nu mai am case de vânzare
mi/e sufletul
pomana aleasă
din rafturi de rând

miercuri, 2 iulie 2014

Poemul Bucovina Romaneşti


Dorina Poemul ăsta  a început. Ar trebui citit la Ursoaia Românești
Comandat pe stoc pentru luna Septembrie -Octombrie / stoc reținut.Nu este de glumă.Este de citit (de făcut).

Dacă nu-ţi place poemul. Șterge-l .
Editori Dedeam Iaşi,Baumax iaşi şi Arabesque Iaşi

Tu alegi modelul.










Cam aşa arată structura POEMULUI BUCOVINA dar se poate docopartimenta   şi altfel.




Cam aşa arată materialele. pereţiii.   parte de sus este exteriorul







Cam aşa se construieşte Poemul Bucovina.
În imagine  sunt  nişte germani care îşi vac vilă etajată. Eu pentru cas nu am nevoie de macara.



Dedeman Iaşi   Valea Lupului

Rezervare produse pe comandă
Rezervare in magazin

Pentru clientii care nu doresc sa astepte livrarea marfii, Dedeman le pune la dispozitia lor serviciul de “Rezervare in magazin”.

Prin intermediul acestui serviciu clientii isi pot rezerva produsele in magazinul online Dedeman din orasul in care au plasat comanda si le pot ridica dupa achitarea contravalorii bunurilor.

Avantajele acestui serviciu sunt:

    Alegerea produselor se face din fata calculatorului
    Clientii nu trebuie sa astepte pentru pregatirea si livrarea marfii
    In momentul sosirii la magazin produsele sunt pregatite
    Clientii isi pot ridica produsele chiar in aceeasi zi in care au plasat comanda* 

*acest factor depinde de momentul zilei in care a fost plasata comanda si de timpul necesar pentru confirmarea platii.

Pentru clientii care vor sa beneficieze de acest serviciu, Dedeman le pune la dispozitie urmatoarele modalitati de plata:

    plata online cu cardul
   plata la casa magazin
    plata prin OP


Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:

Dupa adaugarea produselor in cosul de cumparaturi se selecteaza optiunea:
Rezervare in magazinul Dedeman “Oras”

Dupa completarea datelor de facturare se selecteaza optiunea de plata corespunzatoare si se apasa butonul “Trimite comanda”.

Materiale de constructii

2 produse

























Prețul este 83,68 RON Lei  pentru o grindă-panou 
La un perete 3 grinzi. Înălțimea  casei 3m perete fără structură.cu totul înălțimea 4m .50.cm  grosimea peretelui 4cm cu tencuială şi izolaţie termică 8 cm.
Lungimea unei grinzi este 2m sau 3m   exact cât o cameră standard de apartament.

Descriere

PANOU SANDW ISOTEGO(ACOP) 40MM RAL9002 Disponibilitate stoc : panouri 6000 x 1000 mm (lungime x latime) .Se vand la bucata 


Specificatii tehnice

  • Brand:Isopan
  • Lungime maxima (mm):13500
  • Grosime (mm):40
  • Profil tabla cutata:Nu
  • Rezistenta la foc:necertificat
  • Culoare tabla exterioara:alb-gri
  • Grosime izolatie miez panouri (mm):40
  • Finisare tabla interioara:25µ
  • Lungime minima (mm):2000
  • Latime (m):1
  • Tip izolatie miez panouri:PUR
  • Tip de profilare a tablei:TEGO;BOX
  • Tip de prindere:aparenta
  • Culoare:alb-gri
  • Finisare tabla exterioara:25µ
  • Culoare tabla interioara:alb-gri










CUMPERI MAI TÂRZIU REREZERVI PE STOC ACUM